După cum ziceam a venit şi toamna asta. Da dom’ le, e toamnă! Că prea mă dor şalele aşa pironit în pluşul fotoliului şi privind spre nicăieri. Adică peste tot, inclusiv prin gaura cheii. Nici nu am terminat bine prânzul că s-a şi întunecat, iar în dosul draperiilor răpăie o ploaie surdă musonică (sau bacoviană, că tot grosul imigranţilor din Italia e Moldova). Caloriferul se încălzeşte încet-încet, susurând şi comfortul se instalează în cameră. Iar degetul mare se joacă pe telecomandă. Doar prin el simt că mai trăiesc. Că în rest, tot ce aud şi văd mă aruncă într-o stare de lâncezeală vecină cu repulsia. Nu mă băgaţi în seamă, sunt doar meteodependent 
. Pe dracu’ ! Dar iată că ce văd mă face să mă înfior…
De ceva timp toate posturile TV de la noi şi din cizmă vuiesc de numa-numa. Exagerări cu un viol, slujbe religioase atât ortodoxe cât şi catolice, mesaje emoţionante din ambele părţi, şi chiar din partea Papei, xenofobie manifestată la meciuri de fotbal (acolo unde xenofobia nu e deja intrată în cotidian). Ei se coalizează împotriva estului, noi ne culpabilizăm inutil. Printre atâta mizerie şi extrădări, unde se va ajunge? Şi mai ales pentru ce? Pentru o populaţie ce trăieşte ca migratorii Evului Mediu pentru care este valabilă doar legea junglei, care dă în cap pentru o bucată de pâine, niciodată îndestulătoare. Ei populează periferiile şi se ocupă cu sustrasul poşetelor. Şi au instituit astfel un altfel de democraţie, în care toţi sunt egal şi în care nu contează cui aparţine poşeta ori portofelul. Nu contează viaţa victimei, nu contează dacă victima e florăreasă sau soţia unui oficial din Marină, nu contează unde se află şi ce anume caută. Un portofel în plus înseamnă o gură în plus de hrănit. Restul sunt detalii lipsite de orice importanţă. Dar dacă răposata nu ar fi fost persoană publică (soţie de ofiţer) ce ar fi fost?Un posibil scenariu:
În primul rând peninsularii ce intră periodic în contact cu gulagurile insalubre de la periferia Romei ar fi stat cu frica în sân la nesfârşit. În schimb cei de aici, din punctele de plecare ale odiseii rromilor ar fi trăit la fel de greu, printre secete, inundaţii, sărăcie, şomaj, injustiţie sau instabilitate politică. Măcar ar fi trăit liniştiţi. Poate că Lazio-Fiorentina ar fi fost un derby ca oricare altul, presărat cu violenţele lor etnice la adresa oricărui jucător ce aparţine unui naţii considerate de ei inferioară (indiferent că e din România, Caraibe ori Africa neagră). Poate că Mutu ar fi intrat din primul minut şi ar fi marcat încă o dată…Sigur că nici de acum încolo statul român nu-şi va face datoria faţă de cetăţeni, oriunde s-ar afla. Poate că noi, ca popor nu ne-am fi plecat din nou capul în faţa lor…
De la ultimul om prezent sâmbătă la slujba religioasă de la Universitate, şi până la premier, toţi am plecat spăşiţi capetele cu acelaşi mesaj, mai mult sau mai puţin de ochii lor, (căci în sufletele noastre îi urâm şi le acordăm importanţă poate mai mult decât merită) : “Iartă-ne Geovanna!” Da pe mine de ce să mă ierţi? Ce?Eu ţi-am dat în cap? Pentru ce să convingem Occidentul? Că sărăcia lucie de la noi îi determină pe acei sărmani fără vină să plece? Oare câţi dintre ei pleacă să muncească şi câţi să dea în cap? De ce să generalizăm în mod inutil? Căci oricine putea comite fapta asta căreia nu caut, Doamne fereşte să-i minimalizez proporţiile odioase. Dar să recunoască odată că şi ei îşi au răufăcătorii lor, sau poate că ţiganul Mailat e doar o diversiune menită să muşamalizeze…ce s-ar întâmpla dacă s-ar dovedi că nu prăpăditul ăla a ucis?
Din păcate, nici în momentul de faţă nu pot înţelege implicarea poporului român în acest gen de mizerii. Sau chiar a etnităţii rrome de pe teritoriul României? Italienii ăştia cu pretenţii nu îşi asumă responsabilitatea şi aruncă mâţa moartă în alte curţi. Geovanna, iartă-ne…pentru ce? Nu ştiu…Italia, iartă-ne aşa ţigani cum suntem…
1 comentariu
noiembrie 4, 2007 la 8:08 pm
Adevarat !