„Licuţa se uită la ceas. Era opt seara când se trezi. Trecură deja cinci minute de când căuta cu mâna stângă veioza de pe noptieră. Chiar dacă dormise mult, se simţea tare obosită. De somn, genele i se lipeau în aşa fel încât din lumina de afară nu reuşea să distingă decât o perdea discontinuă [...]
